imi aduc aminte ce simteam azi cand stateam intinsa si priveam adancul unor ochi de catifea verde…imi aduc aminte amestecul de fericire cu tristete, de lacrimi cu dulceata sarutului dinainte, de visare cu nelinistea incomensurabila care imi consuma puterea de a ma bucura de moment……imi aduc aminte de picioarele noastre incolacite….imi aduc aminte fiecare cuvant si mi-as fi dorit sa pot opri timpul. mereu ma razboiesc cu timpul, mereu gaseste o cale sa imi taie pielea fina. nu ii pot accepta fuga cinica si taioasa. sunt importante momentele de fericire dar cotele maxime de intensitate devin gigante in sufletul meu…caut perfectiunea tocmai pentru ca stiu ca e trecatoare clipa pentru care ne cream un pygmalion modelat cu palmele deschise si ranite. imi aduc atat de bine aminte fiecare clipa perfecta in care am sculptat mii de diamante ce imi frang acum inima…