Lantishorul de argint s-a innegrit….ti l-am scos de la gat si acum l-ai parasit langa laptop, lasandu-l sa isi piarda stralucirea.
Cafelele pe care le-am facut dimineata s-au racit asteptandu-ne buzele insetate de viata.
Patul are urmele noastre..inca te vad tinandu-ma in brate si leganandu-mi visele si joaca degetelor pe pieptul tau…
Am asteptat dimineata sa iti spun ca te iubesc, pentru ca noaptea mi-am pierdut umbra in interiorul tau si respiram prin plamanii tai avizi dupa adierea marina a atingerilor noastre intr-un viitor liber…
Atingerea talpilor noastre in pat m-a nelinistit si m-a adus mai aproape de tine, de siguranta bratelor si inima in care m-am scufundat cu un suras fericit.
Ai plecat sa imi cumperi Rafaelo si ce am nevoie pentru trenul din seara asta..trenul care ma va duce iarasi departe de tine un timp…Dar stiu ca trebuie sa te intorci…stiu ca vei veni la mine.
Zilele astea am impartasit alte clipe care au mai tzesut cu fir de matase cateva randuri din povestea noastra de vis…
Voi mai astepta..mai avem atat de putin….
Voi mai astepta pentru ca ne-am asteptat unul pe altul atata vreme….
Se aude cheia in usa….te-ai intors la mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu