Inceputurile si sfarsiturile sunt in acelasi timp cele mai frumoase si cele mai dificile perioade. Inceputurile pe care le amani cu un gol in stomac si sfarsiturile pe care le astepti numarand secundele constituie o sursa de frustrare emotionala, ce se inflitreaza in toate actiunile, relatiile sau activitatile de zi cu zi. Mentii o stare de insatisfactie neorgasmatica, ce creste pulsul si sensibilizeaza emotivitatea, acutizand nelinistea care plange in piept.Resimt greutatea de a sfarsi o viata de 20 de ani si de a rupe repede o panza noua in care sa ma integrez, cu usurinta unei non-culori. Respir greu un aer caruia stiu ca nu-i voi mai apartine dintr-odata si resping brutal si convulsiv imaginile celor care, in mod inconstient, trag de mine lasand rani deschise in inima. In alta ordine de idei…Inceputurile pe care abia astepti sa le prinzi de aripi si sfarsiturile pe care nu vrei sa le mai pierzi sunt o comoara cu energie pozitiva pentru restul…pentru ceea ce ramane intre cele doua coordonate. Viata e in primul rand constituita din « restul ». Imi amintesc fiecare detaliu al momentelor de la inceputul unei iubiri, al primelor priviri si atingeri, al primelor conversatii pasionale….Pot vizualiza cu exactitate prima zi de scoala, gustul primului sarut, sau primul meu dans….Imi aduc aminte golul din stomac atunci cand se sfarseau intalnirile cu iubirea mea si trenul disparand in ceata, ultimii pasi indepartandu-ma de scarile facultatii ….Exista carti ale caror pagini as vrea sa le parcurg toata viata, fara a se termina in vreun moment…intalniri care s-au terminat in 5 minute desi mi s-a parut ca au durat o vesnicie…nopti in care nu am realizat ca rasare soarele….Momente in care as fi vrut sa-l inclestez in bratele mele, sa-l sculptez sau sa-l lipesc in fotografia acelei secunde, sa-l imortalizez in ipostaza care mi-a facut inima sa bata mai repede…Momente pecum acestea, in care ating lucrurile pe care stiu ca le voi parasi, le ating eteric si totusi cu o voluptate avida de viata ce pulseaza in ele…traiesc clipele ce se vor termina in doua saptamani, le voi arunca batista alba si le voi spune « adio »..clipe pe care acum le traiesc cu o intensitate exacerbata… Unii cauta permanente inceputuri, altii isi amana sfarsiturile..iar altii amana inceputuri si grabesc contorsionati sfarsituri… Ma simt pierduta intr-un spatiu romanesc al unui secol de mult pierdut, din care au ramas un parfum discret si cateva albume de fotografii alb-negru….Ma simt in acelasi timp atat de fericita ca mi-am gasit calea si incep o viata noua….Prinsa intre vagoanele insangerate ale clipelor ce se zbat in lanturile gandurilor ucigator de nostalgice…Tematoare si emotiva…excesiv de emotiva….Ma poti gasi in sticluta unui parfum, evaporandu-ma sub pleoapele tale atunci cand inchizi ochii sa ii simti aroma, evaporandu-ma in pielea ta ce a atins umezeala jocului, legat la ochi dar cu mainile libere.. Ma chinui sa fiu fericita….Ma chinui sa nu mai simt intensitatea clipei..Ma chinui sa fiu egoista in visarea orizontului pe care am iluzia ca-l voi atinge vreodata…. Melodia aceasta saruta corpul a carui urma parfumata a lasat o amprenta conturata de pasii mei intr-un spatiu ermetic….