un altfel de luceafar

Semi-obscur….

Soapte…

Avida dupa cea mai mica picatura de apa, isi intinse bratele osoase cu venele vizibile prin carnea-i tremurand de frica. Isi intinse bratele pe podeaua rece si goala catre cartea cu file rupte si mototolite.

Ea : Asta sa fie tot ?sa nu pot aduce inapoi imaginile pentru ca mi-am distrus trecutul ?

Soapte.

Clantzanit de dinti.

Ea : Adu-mi un pahar cu apa, te rog.

El : Un drum prea lung pana la fantana, esti sigura ca nu te pierzi ?

Lumina lunii.

Fereastra mare incadreaza aproape toata camera.

Ea : Daca ma ascund aici si incerc sa nu-mi amintesc ce pasi vei face pana la ea, probabil ca nu ma vei gasi moarta.

Imgini. Franturi. Clipe colorate. Clipe alb-negru. Tot ce a facut a adus-o aici. Acum era vremea sa isi infrunte fantasmele. Pasii Lui scoteau sunete asurzitoare prin iarba de afara. Le simtea directia si isi acoperi urechile care sangerau pe covorul alb. Murea incet prin pasii lui care se indepartau. Ea a stiut asta.

Intuneric.

Cantecul tarziu al greierilor.

vine langa Ea.

Zambea. Un fir de par rosu si lung ii atarna pe bratul ce-i acoperea sanul gol. Era rece.

Plangea. O lacrima ii inghetase pe obrazul drept iar ochii intunecati il priveau fix si acuzator.

Il acuza de nemurire.

Un puzzle fara piese intr-o fractiune de clipa fara durata reala in spatiul fizic.

Isi aprise o tigara.

Fumul ii acoperise in prima instanta chipul ei de ceara. O vedea parca zambind. A incercat sa moara cu ea candva, dar moartea nu ii aducea nici o satisfactie, ar fi fost blestemat sa fie departe de sufletul ei insetat. Insetat ca in aceste cateva momente inainte de moarte.

Privi cerul. Peretii disparusera. Stelele ii acopereau. Sangele ei nu mai pata covorul alb. Lacrima nu mai stralucea pe obraz. Avea ochii inchisi.

Intunecat, alerga…alerga intr-un alt colt, care sa-l scape de durere.

O va uita, in firescul uman pe care tanjea atat de mult sa-l accepte. El, care nu era om, isi ura conditia goala si surda.

Va privi o vesnicie de departe lumea cum se schimba, secole cum se scurg, chipurile cum se nasc si mor, cum se schimba si se schimonosesc. Nemiscat. Neobservat de ignorantii fara chipuri. Zambind rece si privind o singura stea. Pe Ea…mereu mai sus, mereu departe, mereu nemuritoare.