joi, 9 iulie 2009



Afara e toamna, e singuratate, e tristete.

N-am intalnit alti ochi mai tristi… singuratatea si durerea ei mi-au frant inima. Am auzit batand ceasul. E ceasul acelui “niciodata de acum inainte” … femeia cu ochii tristi nu mai e. Nimeni nu-si mai aduce aminte de cei mai buni din trecut, de ea… iar aplauzele trec, trofeele se prafuiesc, invingatorii sunt uitati!

Parca pentru ultima data as vrea sa plang iubirea, dar e tarziu. Lacrimile nu mai curg si sufletul mi-a impietrit. Nu simt durerea, nici iubirea, nici ura, nici dor …

Pentru ultima data privesc Cerul gandindu-ma la ochii tai. Stiu ca de acolo imi vei spune si la noapte : sa nu plang, e un inger pentru fiecare.

Pentru ultima data inchid ochii si te vad aici, langa mine.

Pentru ultima data mi-as dori sa simt respiratia ta calda.

Pentru ultima data as vrea sa aud bataia inimii tale.

Pentru ultima data as vrea sa radem impreuna - stii doar ca ador sa te vad zambind.

Pentru ultima data as vrea sa-mi saruti fruntea si sa ma strangi in brate.

Pentru ultima data as vrea sa ma trezesc dinimeata in bratele tale..sa facem dragoste...

Pentru ultima data as vrea sa te ating, sa te sarut, sa te cuprind …

Pentru ultima data as vrea sa-ti spun cat imi doresc sa facem dragoste la malul marii…

Pentru ultima data as vrea sa-ti spun ca te iubesc.

Pentru prima data vreau sa uit!

Vine … Trece … Uneori incet, alteori repede…

Ma pregatesc sa plec, nu stiu incotro, dar stiu c-am plans si merg sa-mi sterg lacrimile.

Oglinda e sparta … sapte nenorociti de ani, de ghinioane … oricum, ce rost mai au?

Lacrimile nu se sterg, sunt tatuate pe obraji, dar e ciudat sa vad … Sa vad doi ochi de foc, ochii aceia tristi … sunt ai mei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu