BĂRBATUL ŞI FEMEIA
(L’homme et la femme)
de Victor Hugo

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi,
Femeia e cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron,
Pentru femeie – un altar.
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul e creierul, femeia e inima.
Creierul primeşte lumina, inima primeşte iubirea.
Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune,
Femeia e invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de orice eroism,
Femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.
Supremaţia semnifică forţa,
Intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu,
Femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil,
Îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă,
Aspiraţia femeii este îndreptată către virtutea desăvârşită.
Gloria poate face totul măreţ,
Virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia – o evanghelie.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.
A gândi înseamnă a avea un creier superior,
A intui, simţind, înseamnă a avea pe frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are perla ce-l împodobeşte,
Lacul – poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară,
Femeia o privighetoare care cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul,
A cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia e sanctuarul.
În faţa templului ne descoperim,
În faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul e plasat acolo unde se sfârşeşte pământul,
Femeia – acolo unde începe cerul.