Un strop de culoare...
Adesea privesc in jur,momente ce le dau drumu din inchisoarea timpului,culori ce imi clatesc imaginea gandului,flori ce imi alinta sufletul,minuni ce le vad zi de zi,persoane ce le voi iubi,dorinte de a visa,nemplinirea de a mai zbura,zambetul primit zi de zi, farmecul primelor poezi,primul sarut pe banca mea,prima despartire din viata mea,primul gand rau ce ma va coplesi,ispite ce ma vor invinui....
sunt ganduri ce nimeni nu poate sa le cunoasca sunt petele de culoare ce prind viata pe plasa alba a gandului uitat....pe plansa alba a inimii de smarald...prietenia dintre mine si tine se va sfarsii atunci cand un pictor orb va putea sa contureze lacrima de cristal ce se loveste de inima ta...si inca nu stiu ce se ascunde in spatele cuvintelor,stiu ca si eu candva voi uita de aceste prioritatzi din viata mea,de aceste cuvinte ce sens nu le gasesc,de aceste ganduri ce putini le-au inteles de tine de mine de toti si toate...suntem niste simple litere pe o carte cu pagini incheiate suntem o pata de culoare pt cineva...suntem un tablou de lumina....suntem noi...si asta spune multe...sa fiu eu sau fiu tu sa fim noi...brute...ce distrugem vise...minuni ce alintam zambetele unor copi...jocul mintii ce putini il inteleg...si in final un mic copil ce a desenat pe aceasta foaie ganduri ce ciudat...le-am uitat