De ce iubim barbatii

I-am acuzat mereu ca le lipseste tandretea. “Unii barbati se poarta cu femeile ca un urangutan cu o vioara” (H. de Balzac) … dar daca n-ar fi ei, cine ar mai face vioara sa cante?

I-am acuzat ca sunt insensibili, dar n-am observat niciodata ca in fata acestor acuze, barbatii rosesc.

I-am acuzat ca sunt egoisti si ne-am prefacut ca barbatii nu-si tin banii in geanta sotiei.

I-am acuzat ca nu stiu sa construiasca nimic. Dar noi suntem in stare sa vedem ca in casa unui barbat este castelul femeii lui? Sa recunoastem ca, in ruinele in care locuim multe dintre noi, barbatii ne fac sa ne simtim printese.

I-am acuzat ca sunt intotdeauna revoltati si am ignorat faptul ca printr-o lege nescrisa a firii lor, toti barbatii au un instinct pentru conflict. (Cel putin toti barbatii sanatosi).

I-am acuzat mereu de infidelitate, dar am uitat ca i-am sedus cu formele noastre, cu marginirile noastre fermecatoare. Nu e un barbat pe care sa-l iubim, acela care pacatuieste refuzand o femeie frumoasa.

I-am acuzat ca uita sa ne mai distreze si ca imbatranesc repede. “Un barbat este atat de batran pe cat se simte.O femeie este atat de batrana pe cat arata.” (S.T. Coleridge) Dar si noi am uitat sa fim femeile acelea, intotdeauna aranjate si sofisticate de care ei s-au indragostit.

I-am acuzat de multe, dar ii iubim pentru ca ne vor pentru ei, chiar si cand gresesc si uita ca suntem si noi oameni si ca avem demnitate.

Iubim barbatii care ne iubesc si ne respecta libertatea, sufletul, daruindu-ne astfel enorm de multa incredere in noi.

Pentru barbatul care stie sa te iubeasca, sa-ti respecte libertatea si sufletul, pentru barbatul care face vioara sa cante, sa fii mereu mama, amica, iubita, amanta… Sa fii mereu femeia de care s-a indragostit.

pentru asta ii iubim:)